Alegeți ceva ce vă face cu adevărat plăcere

Unul dintre motivele pentru care oamenii renunță în general la sport este alegerea greșită a tipului de exerciții și din acest motiv trebuie să alegeți o formă de mișcare pe care să așteptați cu nerăbdare să o practicați.

De exemplu, dacă ați început să mergeți la sală, dar mergeți acolo doar pentru că vă place locația sau pentru că ați fost invitat de către un prieten, să fim sinceri, nu este o motivație corectă. Cel mai important este să vă placă să faceți exercițiile! În anumite țări cele mai populare forme de mișcare sunt de mult timp mersul rapid, dar și ridicatul de greutăți la sală sau alergatul. Probabil că la fel este și la noi în țară.

Important este să alegeți ceva care să vă facă plăcere în materie de exerciții și în același timp să lucrați și eficient. Acest lucru este valabil atunci când nu doriți să faceți performanță ci doar să vă mențineți în formă și să aveți un corp sănătos.

Încercați diverse tipuri de exerciții

După cum am menționat, mai ales la început, este important să încercați să căutați ceea ce vă va bucura cel mai mult. La urma urmei, diversitatea și varietatea sunt frumoase în aproape orice aspect al vieții. Pe lângă faptul că scăpați de stereotipuri și monotonie, veți lucra și mai multe zone musculare, ceea ce vă poate ajuta să evitați leziunile.

Important este să combinați exercițile aerobice, cum ar fi alergatul sau ciclismul, cu exerciții de întindere, ridicat de greutăți sau exerciții de echilibrare pentru a vă flexibiliza corpul și ligamentele.

Fiecare tip de antrenament vă va oferi bucurie și fiecare va avea un efect diferit asupra corpului vostru. Datorită acestui lucru, veți lucra la condiția fizică generală și la flexibilitate, dar vă veți întări și mușchii slăbiți și vă veți tonifia corpul. Echilibrul este cheia în toate.

Nu uitați să variați intensitatea antrenamentelor

Dacă ați ales deja ce veți face în mod specific în timpul antrenamentelor, variind intensitatea vă va ajuta să vă atingeți obiectivul în mod corect și mai rapid. De exemplu, dacă obiectivul vostru este să vă pregătiți pentru un semimaraton, nu trebuie să alergați cu aceeași viteză pe aceeași distanță în fiecare zi. După câteva zile și săptămâni, vă veți simți mai bine, dar îmbunătățirea timpului va fi minimă.

Așadar, de ce este important să schimbați intensitatea exercițiului? Datorită principiului intensității variate a antrenamentului, posibilitatea de accidentare va fi redusă, iar mușchii voștri vor avea timp să se recupereze după o sesiune solicitantă de antrenament.

Prin urmare, nu vă va surprinde faptul că principiul schimbării intensității în antrenament este adoptat de sportivii de top. Așadar, dacă faceți un antrenament mai intens la limita superioară a ritmului cardiac luni, asigurați-vă că marți sau miercuri vă relaxați. Adică puteți face o sesiune de alergare ușoară sau exerciții de întindere pentru flexibilizare.

Faceți din mișcare un stil de viață

Un alt aspect important care se bazează pe cel anterior. În timp ce la început, s-ar putea să priviți mișcarea ca pe ceva nou, ulterior aceasta va deveni o parte normală din viața voastră. Cu siguranță va fi mai ușor să faceți din mișcare un obicei, atunci când aceasta va deveni o rutină. Pe termen lung, antrenamentele constante și practicarea acestora în locul oricărei activități care nu vă avantajează atât de mult, poate deveni chiar o dependență pozitivă.

Creați un plan de antrenament și setați-vă obiective realiste

Acesta este cel mai des întâlnit motiv pentru care oamenii încetează să mai facă mișcare după emoția și euforia de la început. Să faceți mișcare oricând doriți este foarte nepotrivit la început. Se întâmplă deseori să reveniți de unde ați plecat și să preferați orice din trecut în afară de antrenamente.

Știm că este mai comod să stăm pe canapea în fața televizorului și să ne relaxăm dar nu trebuie să uităm că mișcarea este o investiție în sănătatea noastră. Nu trebuie să facem un antrenament de performanță, important este să facem mișcare și în timp se vor observa și rezultatele. Oferiții timp organismului dumneavoastră să se obișnuiască cu noul stil de viață.

Prin urmare, este deosebit de important să vă planificați antrenamentele și să vă setați obiective realiste. Voi sunteți cei care vă înțelegeți cel mai bine, așa că știți că preferați antrenamentele de dimineață înainte de alte activități sau dacă veți transpira mai degrabă în sala de sport sau pe banda de alergare . Planificați-vă sesiunile de antrenament în același mod în care vă planificați, de exemplu, întâlnirile cu prietenii.

Și cel mai important, nu trebuie să vă așteptați imediat la cel mai mult de la voi și să nu exagerați la început. Stabiliți-vă obiective realiste, faceți exerciții la intervale regulate dacă este posibil și monitorizați-vă progresul!

Adulții cu vârste cuprinse între 18 și 64 de ani sunt sfătuiți să facă cel puțin:

• 150-300 minute de activități fizice aerobice de intensitate moderată;

• sau cel puțin 75-150 minute activități fizice aerobice de intensitate mare.

Care este diferența dintre exercițiile aerobice și anaerobice?

Exercițiile aerobice – exerciții intense, care stimulează circulația oxigenului în sânge și sunt asociate cu ritmul de respirație crescut. Exemple sunt alergarea, înotul sau ciclismul.

Exercițiile anaerobice  – literalmente înseamnă „absența aerului”, „fără oxigen” sau simți efectiv că nu mai ai aer. Constau dintr-o scurtă și intensă activitate fizică, cum ar fi sprintul, unde consumul de oxigen depășește aportul său. Ulterior, corpul este condus de energia stocată în mușchi printr-un proces numit glicoliză.

Cea mai ușoară metodă de a-ți imagina diferența dintre cele două este de a te gândi la un sprint și la un maraton.

Sprintul este un efort foarte intens care nu poate fi menținut pentru durate îndelungate de timp. Similar, toate eforturile anaerobe, printre care și ridicatul greutăților, sunt eforturi majore ce durează de la câteva secunde până pe la maxim 2 minute.

Nu uitați de dietă și de suplimente nutritive

Pe lângă alegerea antrenamentului potrivit pentru d-voastră trebuie să fiți atenți și la dietă și la consumul de suplimente precum proteine, aminoacizi, vitamine și minerale dar și la consumul de lichide.

Ca și o concluzie generale, mișcarea, o dietă echilibrată, consumul de vitamine și minerale dar și aportul ideal de lichide ajută la accelerarea metabolismului.

Tot mai mulți oameni aleg să devină vegani, însă alegerea surselor de hrană pur vegetale, combinată cu lipsa de cunoștințe despre nutriție poate provoca multe carențe de vitamine și minerale în organism.

Așadar mai jos vă vom prezenta care sunt subsanțele nutritive ce lipsesc cel mai mult din alimentația veganilor și cum puteți evita acest deficit nutrtiv.

Chiar dacă o dietă pe bază de plante este extrem de sănătoasă, există anumite substanțe nutritive pe care nu le puteți obține fără a consuma produse de origine animală. Sau le puteți obține în cantități foarte mici și asta nu ajută prea mult. Care sunt aceste vitamine și minerale pe care trebuie să le completați dacă sunteți vegani.

Vitamina B12

Prima vitamină și adesea deficitară este Vitamina B12 care se găsește în carne, ouă, pește, ficat sau lapte. Nu este de mirare că nu se găsește atât de ușor în dieta vegană.

Acasta este importantă pentru multe procese din organism, inclusiv pentru metabolismul proteinelor și producția de globule roșii din sânge, care transportă oxigen în organism. De asemenea, joacă un rol esențial în sănătatea sistemului nervos și este, de asemenea, necesară pentru o funcție imunitară adecvată.

Deficitul de Vitamine B12 poate duce la anemie, infertilitate, boli osoase sau cardiace și deteriorarea sistemului nervos.

Simptomele deficitului de vitamina B12 includ oboseală, slăbiciune, constipație, pierderea poftei de mâncare și pierderea în greutate, depresie, confuzie sau probleme cu memoria sau menținerea echilibrului.

Aportul zilnic recomandat de vitamina B12 este de 2,4 μg pentru adulți.

Singurul mod dovedit științific cum pot veganii să atingă aceste niveluri este să consume alimente bogate în vitamina B12, precum lapte vegetal, produse din soia, cereale pentru micul dejun, spirulină, chlorella și drojdie nutritivă.

Dar trebuie să adăugăm că ar trebui să consume o cantitate foarte mare din aceste alimente zilnic pentru a atinge valorile dorite, de aceea este recomandată suplimentarea cu suplimente din complexul B.

Fierul

Fierul este un mineral al cărui scop principal este să transporte oxigenul în hemoglobina globulelor roșii, astfel încât celulele să poată să producă energie.

O cantitate prea mică de fier în organism poate duce la enemie, oboseală și scăderea funcției imunitare.

Principalul motiv pentru care deficiența de fier afectează femeile este ciclul menstrual, când se elimină o doză mare de fier din corp. La copii, este necesar un aport crescut de fier datorită dezvoltării funcțiilor creierului.

Un alt grup vulnerabil, care poate suferi de deficit de fier sunt veganii. Corpul este capabil să absoarbă de două până la de trei ori mai mult fier din surse de origine animală decât din surse vegetale.

Veganii cu un aport redus de fier ar trebui să încerce să mănânce mai multe alimente bogate în fier, precum legume cu frunze, fasole, mazăre, fructe uscate, nuci, semințe, cereale integrale sau produse de panificație și pâine. Suplimentarea cu fier este, de asemenea, un ajutor eficient.

Zincul

În primul rând trebuie să știm că zincul este un oligoelement mineral indispensabil organismului, pe care îl putem găsi în diferite alimente sau sub forma unor suplimente alimentare.

Zincul are numeroase beneficii pentru organism, iar lipsa zincului poate duce la apariția unor probleme de sănătate precum scăderea imunității, probleme cu pielea sau chiar încetinirea creșterii la copii.

Organismul unei persoane adulte conține în jur de 3 grame de zinc, iar acesta este distribuit în celule, cu precădere la nivelul oaselor și altor țesuturi, fluidelor, organelor interne. Cea mai mare cantitate de zinc, aproximativ 95%, se află în celule.

Zincul este esențial pentru activitatea a peste 300 de enzime, care influențează metabolismul, funcțiile sistemului imunitar și refacerea celulelor corpului.

Cel mai mult zinc se găsește în alimentele de origine animală, cum ar fi midii, carne, pește și ouă. Numai puține alimente de origine vegetală conțin cantități ridicate de zinc.

Puteți găsi zinc în leguminoase, cereale integrale, ciuperci, semințe și nuci.

Pentru a obține doza optimă de zinc, este necesar un aport zilnic de 8 mg (la femei) sau 11 mg (la bărbați). Pentru ca o femeie ce urmează o dietă vegană să atingă aceste valori, ar trebui să mănânce cel puțin 800 g de linte pe zi. Aceasta conține doar 1 mg de zinc la 100 g. Prin comparație, 100 g midii conțin până la 61 mg zinc, care reprezintă 700% din nivelul dozei zilnice optime. Așadar este necesară suplimentarea din suplimente nutritive cu zinc.

Acizii grași Omega-3

Omega-3 este un grup de acizi grași esențiali, care joacă un rol important în organism și pot oferi o serie de beneficii pentru sănătate.

Organismul nu poate produce singur acești acizi și trebuie luați din surse precum peștii. Însă, știm de mult că acizii grași omega-3 nu se găsesc doar în alimente de origine animală. Semințele de chia, nucile, algele, semințele de in și soia sunt, de asemenea, surse bogate.

Dar cum este posibil ca, în ciuda unei varietăți largi de surse vegetale de omega-3, veganii să aibă deficiențe? Acizii grași omega-3 cu lanț lung, DHA și EPA, se găsesc numai în surse de origine animală. În schimb, ALA este abundent doar în alimentele din surse vegetale.

Există o soluție și la această problemă pentru vegani, care este suplimentarea cu uleiuri din alge, care sunt, de asemenea, o sursă de EPA și DHA datorită prezenței peștilor în mare și râuri.

Calciul

Calciul este unul dintre principalii electroliți ai organismului nostru și totodată, cel cu proporția cea mai mare din organism, reprezentând aproximativ 2% din greutatea corpului și este depozitat în proporție de 99% în sistemul osos și în dinți. Însă rolul acestuia este mult mai complex, nu doar la sistemul osos.

Cea mai bună sursă a acestuia sunt, fără îndoială, produsele lactate, care însă nu se găsesc în dieta vegană. Veganii trebuie să găsească alte surse, precum varză, broccoli, soia, năut, fasole neagră, migdale sau lapte vegetal.

Însă, calciul din surse vegetale nu este absorbit la fel de bine în organism ca și calciul din surse de origine animală ceea ce poate duce la deficiență de calciu. Conținutul scăzut de calciu poate mări riscul apariției în timp a oaselor fragile și a osteoporozei.

Veganii care consumă mai puțin de 525 mg de calciu pe zi tind să aibă un risc crescut de fracturi osoase.

Aportul zilnic recomandat de calciu este stabilit la 1000 mg pe zi pentru majoritatea adulților și crește la 1200 mg pe zi pentru adulții cu vârsta peste 50 de ani.

Dacă nu puteți completa calciu din alimentație, ar trebui să luați în considerare suplimentarea acestuia.

Vitamina D

Vitamina D face parte din grupa de vitamine liposolubile și se găsește în mod natural în anumite alimente și sub formă de suplimente nutritive.

Aceasta are origine endogenă prin influența razelor ultraviolete din lumina soarelui care ajung în piele și induc sinteza de vitamina D.

Vitamina D joacă un rol important în sănătatea mușchilor și oaselor, ajută la absorbția calciului și fosforului din intestin. Prin urmare, poate preveni și trata durerea musculară, durerea de oase, oboseala cronică și osteoporoza.

Mai mulți experți susțin că o expunere de 10 – 15 minute la lumina directă a soarelui este suficientă pentru a obține suficientă vitamină D pentru organism.

Puteți găsi vitamina D și în ciuperci sau lapte de soia. Dar într-o cantitate extrem de mică.

Doza zilnică recomandată de vitamina D este cuprinsă între 600 și 800 UI. Prin urmare, este foarte importantă administrarea de suplimente nutritive cu vitamina D pentru vegani.

Creatina și beta-alanina

Creatina este un nutrient care se sintetizează sub formă naturală în organism, în rinichi, pancreas și ficat provenind de la aminoacizii Arginină, Glicină și Metionină. Aproape 95% din Creatină se află în mușchii scheletici iar 5% în inimă, creier și testicole.

Cea mai mare parte de la Creatina ce o folosim provine de la alimente precum carne și peste. Din alimente putem ingera între 1 și 2 grame pe zi, exceptând cazurile de vegetarieni. Singurul mod în care veganii obțin suficientă creatină este prin suplimentare.

Când aportul dietei alimentare este mic, organismul își furnizează singur Creatina de la cei 3 aminoacizi precursori în cantități foarte mici și nu întotdeauna disponibili.

Veganii care consumă suplimente cu creatină pot experimenta o îmbunătățire semnificativă a funcției creierului și o creștere a forței.

Sursele de beta-alanină din alimente pot contribui semnificativ la niveluri mai ridicate de carnozină musculară, dar principalele surse sunt carnea și peștele, care cu siguranță nu sunt vegane.

Așadar pentru a nu consuma produse vegetale în cantități industriale și sunteți vegani, trebuie să apelați la suplimente nutritive.

Atunci când ne dorim să ardem mai multă grăsime și să scăpăm de câteva kilograme nedorite apelăm la antrenamentul de tip cardio și mai exact la alergarea pe bandă sau afară.

Trebuie să știi însă că acesta nu este singurul exercițiu de tip cardio pe care îl poți face pentru a-ți sculpta corpul cât mai rapid și mai eficient. Indiferent dacă scopul tău este acela de a scăpa de câteva kilograme acumulate sau de a te menține în formă, antrenamentele cardio reprezintă o componenta esențială a rutinei tale eficiente de exerciții.

Așadar întrebarea se pune ce tip de antrenament crezi că ți se potrivește: cardio clasic sau cel cu intervale de intensitate mare (HIIT)?

Ce este antrenamentul de tip HIIT?

High-intensity interval training adică HIIT este o formă de antrenament în intervale, care combină în general secțiuni scurte de exerciții intense, cu faze scurte de repaus sau exerciții de intensitate mai mică.

Prin ce se diferențiază aceste antrenamente de cele cardio clasice, pe care le cunoaștem cu toții?

Antrenamentul HIIT combină de obicei două tipuri de exerciții – antrenamentul anaerobic și de rezistență. În timpul exercițiilor cu intervale explozive, ritmul cardiac trebuie să fie cu aproximativ 80% peste medie, timp de unu până la cinci minute.

În faza de repaus, ritmul cardiac ar trebui să scadă până la 20%. Aparatele de măsurat sub forma unui ceas de fitness vă vor ajuta să vă determinați ritmul cardiac în timpul antrenamentului.

Unul dintre principalele avantaje ale exercițiilor HIIT se referă la faptul că acestea îți oferă posibilitatea de a arde calorii nu doar în timpul exercițiilor, ci și după finalizarea acestora.

Consumul de oxigen de după antrenament influențează considerabil numărul de calorii eliminate în ziua respectivă. Cu cât depui mai mult efort în timpul antrenamentului HIIT, cu atât organismul tău va avea nevoie de mai mult timp, pentru a reveni la starea inițială. Astfel, în tot acest timp, destinat refacerii corpului, vei elimina calorii.

Mai trebuie să știi că pentru acest tip de exerciții economisești și timp pentru că sunt mai intense decât cele de tip cardio clasic, necesitând mai mult efort, însă mai puțin timp pentru efectuare.

Ce este antrenamentul cardio clasic?

„Cardio” e atunci când inima, plămânii și sistemul vascular e implicat seminificativ în execuția antrenamenului.

Este o formă de exerciții cu intensitate scăzută până la intensitate mare, în funcție de tipul de exercițiu. Deoarece organismul are nevoie de suficient oxigen pentru a efectua aceste antrenament, este considerat un antrenament aerobic.

În schimb HIIT include exerciții anaerobice. În timpul exercițiului cardio tradițional, ritmul cardiac trebuie menținut cu aproximativ 60 până la 80% peste nivelul din repaus.

Majoritatea oamenilor când aud cuvântul cardio, se gândesc la alergare, dar există o varietate de opțiuni, precum ciclism, schi, înot sau chiar exerciții cu intensitate mai mică, cum este sportul cu caiac.

Nu tot cardio-ul e la fel. Nu orice fel de cardio te ajută să scapi de grăsime și nu orice fel de cardio îți va devora masa musculară.

Fie că înoți, mergi pe bicicletă, joci fotbal, faci exercitii pentru masa musculară, sprintezi sau te antrenezi în circuite – sistemul tău cardiovascular lucrează intens, chiar dacă celelalte efecte ale antrenamentului pot fi diferite.

Care este diferența dintre exercițiile aerobice și anaerobice?

Exercițiile aerobice – exerciții intense, care stimulează circulația oxigenului în sânge și sunt asociate cu ritmul de respirație crescut. Exemple sunt alergarea, înotul sau ciclismul.

Exercițiile anaerobice  – literalmente înseamnă „absența aerului”, „fără oxigen” sau simți efectiv că nu mai ai aer. Constau dintr-o scurtă și intensă activitate fizică, cum ar fi sprintul, unde consumul de oxigen depășește aportul său. Ulterior, corpul este condus de energia stocată în mușchi printr-un proces numit glicoliză.

Cea mai ușoară metodă de a-ți imagina diferența dintre cele două este de a te gândi la un sprint și la un maraton.

Sprintul este un efort foarte intens care nu poate fi menținut pentru durate îndelungate de timp. Similar, toate eforturile anaerobe, printre care și ridicatul greutăților, sunt eforturi majore ce durează de la câteva secunde până pe la maxim 2 minute.

Cum poți are mai multe grăsimi?

Conform unor studii, la 50% din pulsul maxim, corpul tău va folosi cam 60% grăsime și 40% carbohidrați,  iar de aici în sus tot mai puțină grăsime. La 75% din pulsul tău maxim, proporțiile ajung undeva la 35% grăsime și 65% carbohidrați, și continuă să scadă odată cu creșterea intensității exercițiilor.

E clar că acest mit e foarte atrăgător. De ce să lucrezi din greu când o poți lua ușor și arde mai multe grăsimi?

Deși la un efort mai ridicat ard doar 35% dintre calorii din grăsimi, iar intensitățile mai reduse până la 50%… intensitățile mai ridicate vor arde un total mai mare de grăsimi în același timp investit.

Iată cum arată din punct de vedere matematic:

La 30 de minute efort la 50% din puls vei arde 200 Calorii – adică 120 din grăsimi și 80 din glicogen

La 30 de minute de efort la 75% din puls vei arde 400 Calorii – adică 140 din grăsimi și 260 din glicogen

La prima vedere nu pare să se merite să alegi efortul mai intens pentru 20 de calorii din grăsime în plus.

Totuși, dacă crești intensitatea și mai mult până în momentul în care treci de aerob, și revi doar cât ai nevoie pentru a-ți trage sufletul cum se spune în popor și pentru a te reface înainte de a crește iar intensitiatea, rezultatele se vor schimba seminificativ. De ce? Chiar dacă numărul de calorii arse din grăsimi în timpul antrenamentului nu va fi extrem de mare, vei continua să arzi grăsimi ore în șir după terminarea acestuia.

Și aceasta este mai exact diferența dintre antrenamentul de cardio clasic si cel de tip HIIT.

Când te antrenezi foarte intens pentru intervale scurte de timp, generezi energie în mod anaerob (adică fără oxigen) ajungând într-un deficit, pe care corpul tău va trebui să-l plătească înapoi după terminarea antrenamentului. Pe lângă asta, el va avea nevoie de un surplus de oxigen pentru a reface toate sistemele la starea inițială.

După 12 săptămâni, un grup a participat la antrenamente HIIT regulate de 20 de minute, iar celălalt grup doar la antrenamente cardio clasice de 30 de minute, la primul grup s-a constatat o scădere semnificativă a greutății și a grăsimii viscerale din cavitatea abdominală. Astfel, aceste constatări sugerează că antrenamentele HIIT pot ajuta oamenii să ardă mai multe calorii într-un timp mai scurt.

Antrenamentul HIIT poate fi mai eficient decât alte tipuri de exerciții fizice în reducerea grăsimii abdominale.

Prin antrenamentul anaerob (ridicat de greutăți, spint-uri, HIIT, etc), nu numai că îți menți sau chiar dezvolți masa musculară, dar îți ridici metabolismul și arzi mai multe calorii, ore în șir după terminarea acestuia – chiar și când te uiți la televizor sau dormi. În schimb dacă te rezumi la un antrenament cardio clasic vei consuma calorii doar pe perioada efortului fizic.

De aceea, cea mai bună variantă pentru a-ți modela corpul așa cum îți dorești, este săte bazezi pe antrenamente de tip anaerob pentru cardio.

Melatonina este un hormon pe care creierul uman îl produce ca răspuns la apariția întunericului și ajută la reglarea ritmului circadian normal pentru un somn mai liniștit pe timpul nopții.  

Melatonina, cunoscută și ca „hormonul somnului”, este secretat de glanda pineala, de la nivelul creierului. 

Oamenii apelează la melatonină atunci când suferă de insomnie sau schimbarea fusului orar. Spre deosebire de alte pastile pentru somn, melatonina nu dă dependență sau starea de mahmureală care apare uneori după somnul indus de alte medicamente.

Producția de melatonină scade odată cu avansarea în vârstă.

Aceasta se produce în creier prin glanda pineală, o glandă mică din creier cu funcția de a produce și a regla activitatea anumitor hormoni. S-a constatat nu numai că influențează reglarea somnului, dar are și efecte antiinflamatorii, îmbunătățește sistemul imunitar, „luptă” cu radicalii liberi și ameliorează jet lag-ul și insomnia. Melatonina se găsește și în bacterii, alge, ciuperci și chiar în legume și fructe. 

Beneficiile melatoninei

De când s-a descoperit această legătură între melatonină și odihnă, viața multor oameni a devenit mai ușoară. Melatonina a venit ca o soluție pentru îmbunătățirea somnului natural.

Întunericul face ca organismul să producă mai multă melatonină, ceea ce anunță organismul să se pregătească de somn. Lumina scade producția de melatonină și anunță organismul să se pregătească să fie treaz.

Are efect antioxidant fiind mai puternică decât vitamina C, E și betacarotenul. Melatonina neutralizează daunele produse de soare pe piele și stimulează receptorii de creștere ai pielii.

Reduce insomnia - ar putea asigura o persoană care suferă de insomnie că va adormi și își va continua somnul câteva ore, îmbunătățind astfel calitatea somnului

Scade tensiunea arterială – luată înainte de somn, melatonina pare să-i ajute pe cei ce suferă de hipertensiune arterială. Ea nu are efect imediat însă.

Încetinește îmbătrânirea, aceasta poate întârzia semnele de îmbătrânire, astfel a căpătat denumirea de „hormonul tinereții” sau „hormonul care ține timpul în loc”.

Reduce tumorile și chisturile – doze mare de melatonină ar putea fi de folos în timpul tratamentului de chimioterapie sau alte tratamente pentru cancer pentru că ar contribui la reducerea dimensiunilor tumorilor.

Previne arsurile solare prin aplicarea unui gel cu melatonină pe piele înaintea expunerii la soare ar putea preveni arsurile solare. Aceasta nu va funcționa însă la oricine și depinde de tipul de piele al fiecărei persoane.

Rolul melatoninei

Melatonina este deseori folosită când o persoană este se află în situații precum:

Schimbarea fusului orar ar putea să nu dea o stare de bine în general și este posibil să apară tulburări de somn, oboseală în timpul zilei, putere de concentrare afectată și probleme digestive.

Tulburări de ritm circadian – sunt persoanele care nu pot să adoarmă la orele obișnuite și să se trezească dimineața. De obicei, au dificultăți în a dormi înainte de 2 noaptea și ar prefera să se trezească după 10 dimineața.

Termenul ritm circadian se referă la un ciclu, care determină în organism procese biologice și psihologice, precum somnul, trezirea sau alimentația. Ritmul circadian este gestionat de nucleele suprachiasmatice deja menționate și este influențat de lumina soarelui și de temperatură.

Tratarea depresiilor sezoniere – rolul său calmant și liniștitor poate reprezenta un ajutor în tratarea depresiilor sezoniere.

Ameliorarea durerilor de cap și a migrenelor.

Pe langa melatonina noi avem nevoie si de multe vitamine si minerale precum calciu, magneziu, fier, vitamina D3, vitamina C, zinc etc dar si de o dieta echilibrata bazata pe aminoacizi, proteine, carbohidrati si grasimi.

Cu siguranță proteinele de proveniență animală sunt complete, pe când o sursă de proteine vegetale este adesea incompletă dar organismul uman nu are nevoie de toți cei 9 aminoacizi în fiecare porție de mâncare. Avem nevoie de acești aminoacizi în fiecare zi, nu la fiecare masă. Cei nouă aminoacizi pot fi derivați dintr-o singură sursă de hrană, sau o combinație de alimente, care formează împreună o proteină completă.

Cu un număr din ce în ce mai mare de vegetarieni și vegani, calitatea proteinelor vegetale (vs. celor din surse animale) devine un subiect important.

Și cei care sunt vegetarieni au nevoie de o sursă de proteine pentru creșterea masei musculare.

Iată cele 20 de surse bogate în proteine vegetale.

1. Semințe de cânepă

Semințele de cânepă conțin toți cei nouă aminoacizi esențiali, și sunt, de asemenea, bogate în fibre. Acestea oferă un raport optim de omega-3 și omega-6 acizi grași și sunt, de asemenea, bogate în minerale și antioxidanți. Aceste semințe sunt legate de reducerea inflamației la nivel de sistem și de echilibrul hormonal, printre multe alte beneficii.

100g de semințe de cânepă conțin 30g de proteine.

2. Semințe de chia

Semințele de chia sunt o sursă completă de proteine vegetale într-o formă ușor de digerat, și sunt, de asemenea, abundente în fibre și acizi grași omega3. Ele sunt, de asemenea, bogate în minerale, inclusiv calciu, mangan, fosfor, fier și zinc. Semințele Chia conțin, de asemenea, triptofan, care vă poate ajuta să obtineți un somn mai bun.

3. Quinoa

Quinoa, considerată a fi o pseudocereală, este și ea o sursă excelentă de proteine vegetale. De asemenea, este bogată în fibre, cupru, acid folic, magneziu, mangan, fosfor și zinc, precum și o serie de antioxidanți. Quinoa conține și saponine, cărora le sunt atribuite proprietăți antioxidante și anti-inflamatorii.

100g de quinoa gătită conțin 4,5g de proteine.

4. Hummus de năut și tahini

Humusul de casă, care este în mod tradițional făcut din năut (de asemenea, cunoscut sub numele de fasole Garbanzo), ulei de măsline și usturoi, formează o proteină completă atunci când este cuplat cu nuci sau semințe. Năutul este bogat în fibre, minerale și molibden. Data viitoare când prepari hummus, adaugă câteva semințe de floarea soarelui sau de susan (sau tahini- ulei de susan) în rețeta ta și te vei bucura de o proteină completă, si o inimă sănătoasă.

00g de hummus cu tahini conține 8g de proteine.

5. Orezul brun și fasolea

Combinația dintre o varietate de cereale integrale cu leguminoase formează o proteină completă. Din acest motiv, un castron de orez brun și de fasole este o opțiune foarte bună pentru un complex mare de proteine. Orezul brun este o bună alegere, întrucât nu conține gluten. Fasolea oferă o varietate de substanțe nutritive, inclusiv vitamina B1, o varietate de minerale, și molibden, un mineral extrem de util organismului.

100g de orez brun fiert conțin 2,6g de proteine

100g de fasole fiartă conțin 9g de proteine

6. Linte cu orez

Lintea este considerată o sursă foarte bună de proteine vegetale, carbohidrați complecși și fibre. Este o excelentă sursă de minerale, dintre care se disting fosforul, fierul, zincul și magneziul, dar si de vitamine din grupul B (B1, B2, B3, B5, B6 si B9). Cele mai indicate sortimente de linte pentru alimentație sunt lintea verde și cea roşie, care îşi păstrează cel mai bine forma şi proprietăţile în urma fierberii.

100g de linte fiarta contin 9g de proteine.

100g de orez brun fiert contin 2,6g de proteine

7. Spirulina cu nuci

Spirulina oferă aproape toți aminoacizii esențiali în sine. Aceasta conține, de asemenea, o gamă largă de minerale, împreună cu mai multe vitamine B și un număr de compuși antioxidanți. Oferă organismului clorofila, care este foarte benefică pentru sistemul circulator, împreună cu sistemul digestiv și ficat. Atunci când este cuplată cu nuci, care sunt, de asemenea, bogate în minerale, veți obține o proteină completă.

100g de spirulină conțin 58g de proteine

100g de nuci conțin 15g de proteine vegetale

8. Drojdia de bere inactivă

Drojdia de bere inactivă este adesea folosită în bucătăria vegetariană, mai ales pentru ca are un gust asemănător cascavalului. Mai este numita și ”proteina vegetarienilor”, deoarece este o sursă bogată de proteine complete, având peste 55% proteină de calitatate. Cu un conținut de 18 aminoacizi, fulgii de drojdie intră în categoria proteinelor complexe și pe lângă acestea, conțin și 15 minerale. Unul dintre beneficiile fulgilor de drojdie ar fi conținutul mare de vitamine B (după unele păreri, drojdia de bere inactivă conține și vitamina B12) care ajută la menținerea unui nivel echilibrat de stres, prevenția cancerului de pancreas, asigurând și o piele sănătoasă. Alte elemente aflate din belșug în fulgii de drojdie sunt: magneziul, chromium, cuprul, vanadiumul, molybdenumul și litiumul.

100g de fulgi de drojdie de bere inactivă conțin 44g de proteine

9. Semințe de floarea-soarelui, susan, in, dovleac

Aceste semințe sunt bogate atât în proteine, cât și în vitaminele E, B1, B6, acid folic, minerale, precum magneziu, seleniu, mangan, cupru, fosfor, dar și typtofan și fitosteroli.

100g de semințe de floarea-soarelui, crude, conțin 21g de proteine vegetale

100g de semințe de susan conțin 20g de proteine

100g de semințe de in conțin 18g de proteine

100g de semințe de dovleac, crude, conțin 24g de proteine

10. Nuci, alune, caju, fistic, alune de pădure

S-a demonstrat că nucile și alunele conțin din abundență atât proteine vegetale, cât și grăsimi sănătoase (chiar și Omega-3), fiind, de altfel, și o sursă bogată de vitamine și minerale. Nucile românești sunt și sursă de polifenoli (antioxidanți) alimentari.

100g de nuci românești, crude, conțin 21g de proteine

100g de migdale crude conțin 22g de proteine

100g de caju crud conțin 18g de proteine

100g de alune de pădure crude conțin 25g de proteine

100g de fistic crud conțin 25g de proteine

11. Soia

Produsele alimentare derivate din soia, cum ar fi tofu, edamame și tempeh, oferă proteine complete, grăsimi sănătoase și fibre. Fitosterolii, lecitina, acizii grași Omega-3 și alte substanțe din compoziția semințelor de soia împiedică dezvoltarea celulelor canceroase, în special în cazul cancerului mamar. Soia are efecte benefice și în ceea ce privește funcționarea tractului digestiv, ușurând procesele digestive și de asimilare. Consumarea produselor pe baza de soia duce și la un mai bun reglaj în ceea ce privește ciclurile menstruale. Este contraindicată în dietele celor ce suferă de hipotiroidie, a femeilor însărcinate și copiilor în vârstă de sub 3 ani. Trebuie alese, de preferință, produse derivate din soia din cultura organică, obținute prin fermentare.

100g tofu bio conțin 14g de proteine vegetale

12. Hrișca

Hrișca este bogată în vitaminele E, B1 si B2, dar și în proteine complete, carbohidrați, fibre, fosfor, magneziu, cupru, zinc, mangan, seleniu și fier. Deși nu face parte din clasa cerealelor (este o plantă ierboasă înrudită cu rubarba și stevia creață), hrișca este net superioara grâului, de exemplu, prin elementele nutritive care protejează organismul de factorii externi și îl fortifică mai ales în sezonul rece și la începutul primăverii.

100g de hrișcă boabe conțin 13g de proteine vegetale

13. Amarant

Un motiv pentru care ar trebui să introduci amarantul în dieta ta este conținutul său nutritiv remarcabil. Este mai bogat în minerale, precum calciu, fier, fosfor și carotenoide decât majoritatea legumelor. Este, de altfel, o sursă de proteine complete.

100g de amarant conțin 15g de proteine vegetale

14. Mazăre verde și uscată

Mazărea este bogată în proteine, minerale, vitamine și fibre esențiale pentru organism. Este o sursă esențială de vitamina K, care activează calciul din organism care este mai rapid asimilat de oase. Mazărea este și o sursă importantă de acid folic și vitamina B6, substanțe importante pentru combaterea osteoporozei și arterosclerozei. Mazărea conține și numeroase vitamine din complexul B: tiamina (B1), riboflavina (B2) și niacina (B3). Aceste vitamine ajută la reglarea nivelului de lipide, carbohidrați și proteine din organism. Pentru a obține un profil complet de aminoacizi esențiali, se recomandă a fi consumată cu orez brun integral.

100g de mazăre uscată conțin 24g de proteine

100g de mazăre verde conțin 3g de proteine

15. Fulgii integrali de ovăz

Ovăzul este o sursă bună de elemente nutritive precum vitamina E, zinc, seleniu, cupru, fier, mangan și magneziu. De asemenea, ovăzul este o sursă bună de antioxidanți, fibre și de proteine. Una dintre componentele găsite în fulgii de ovăz – beta-glucanul – este o fibră solubilă despre care se consideră că are efecte benefice asupra nivelului de colesterol din sânge. Ovăzul este și o sursă importantă de vitamina B1, esențială pentru producerea de energie.

100g de fulgi integrali de ovăz conțin 13g de proteine

Pe lângă proteinele vegetale obținute din surse naturale puteți apela si la suplimente nutritive bogate în proteine vegetale.

Sursa: Adnews